Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! (Evanghelia după Matei, 5:3)
by George Danciu
Fericirea, e un subiect mereu actual. Majoritatea oamenilor doresc fericirea. Dar fiecare o defineste în felul său, după poziția în care se raportează față de suveranitatea lui Dumnezeu și care sunt aspirațiile sale sufletești de la această viață.
Iată cîteva definiții pentru fericire, care ne vor edifica: Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Stare de satisfacție deplină. Atunci când te consideri mulțumit, satisfăcut.
Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite ca sinonime în diferite locuri din Biblie. Unele traduceri pun cuvântul ferice, altele binecuvântat.
Pentru oameni, în general, fericirea e deplină atunci când e vorbit de bine (binecuvântat) de oameni. Își ia slava de la oameni, nu însă și de la Dumnezeu.
Dar, cu adevărat fericit e omul care e vorbit de bine de Dumnezeu. Dumnezeu i-a lăudat și i-a vorbit de bine pe patriarhul Avraam și pe împăratul David. Pe primul, l-a numit prietenul Său, iar despre al doilea a zis că e un om după inima Lui.
Să analizăm condiția pusă fericirii de către Isus Cristos.
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Billy Graham, marele evanghelist al secolului XX, a efectuat numeroase și istorice cruciade de evanghelizare în întreaga lume (în România timp de 11 zile – 6-17 Septembrie 1985 – , vorbind în mai multe orașe,Cluj, Timișoara, Sibiu, Biserica Mănăstirii Verona, Suceava, București),a spus aceste cuvinte memorabile:
Săraci în duh sunt aceea care părăsesc încrederea în ei înșiși și primesc să facă ceea ce a zis Domnul Isus: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Devii sărac în duh când îți dai seama că nu ești indispensabil.
Mântuitorul și-a început Predica de pe munte cu cuvintele: Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
„Ce a înțeles El, însă, prin cei săraci în duh? Sărac este acela care nu are cele necesare pentru trai. Și sărac în duh este omul care simte și recunoaște cu smerenie și închinare, că îi lipsește lucrul de care are nevoie pentru viața duhovnicească și divină, dar pe care poate și trebuie să-l ceară de la Dumnezeul cel mare…” (din volumul de predici din sec. XIX, al preotului Hofacker din Wurttemberg, din Germania).
Mântuitorul Isus face din sărăcia în duh poarta pe care se poate intra în Împărăția cerurilor.
Dumnezeu îi numește fericiți și binecuvântați pe cei săraci în duh care pot fi umpluți de harul lui Dumnezeu care aduce mântuire.
Trebuie să aibă loc un proces de golire a omului de sinele său și de umplere treptată cu caracterul lui Dumnezeu (bunătatea, mila, puritatea, smerenia, pacea, dreptatea).
Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită. (Psalm 51.17)
Domnul (…) strânge surghiuniţii (…) tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile. (Psalm 147,2-3)
„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; (Isaia, 61.1)
În Evanghelii găsim că, în diferite împrejurări, Isus a repetat aceste cuvinte:
Cine are urechi de auzit să audă. AMIN!
